- ştãnţuí
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştãnţuiésc, imperf. 3 sg. ştãnţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ştãnţuiáscã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ştãnţuí
Look at other dictionaries:
ştănţui — ŞTĂNŢUÍ, ştănţuiesc, vb. IV. tranz. A ştanţa. – Ştanţă + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞTĂNŢUÍ vb. (tehn.) a ştanţa. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime ştănţuí vb … Dicționar Român
ştanţa — ŞTANŢÁ, ştanţez, vb. I. tranz. 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ştanţe (1); a ştănţui. 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ştanţe (2). [var.: stanţá … Dicționar Român
ştănţuire — ŞTĂNŢUÍRE, ştănţuiri, s.f. Ştanţare. – v. ştănţui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ştănţuíre s. f., g. d. art. ştănţuírii; pl. ştănţuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
